Cauze exoneratoare de răspundere (Art. 1.351 - Art. 1.356)

Art. 1.351 Forţa majoră şi cazul fortuit


(1) Dacă legea nu prevede altfel sau părţile nu convin contrariul, răspunderea este înlăturată atunci când prejudiciul este cauzat de forţă majoră sau de caz fortuit.
(2) Forţa majoră este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil şi inevitabil.
(3) Cazul fortuit este un eveniment care nu poate fi prevăzut şi nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs.
(4) Dacă, potrivit legii, debitorul este exonerat de răspundere contractuală pentru un caz fortuit, el este, de asemenea, exonerat şi în caz de forţă majoră.

Art. 1.352 Fapta victimei sau a terţului


Fapta victimei înseşi şi fapta terţului înlătură răspunderea chiar dacă nu au caracteristicile forţei majore, ci doar pe cele ale cazului fortuit, însă numai în cazurile în care, potrivit legii sau convenţiei părţilor, cazul fortuit este exonerator de răspundere.

Art. 1.353 Exerciţiul drepturilor


Cel care cauzează un prejudiciu prin chiar exerciţiul drepturilor sale nu este obligat să îl repare, cu excepţia cazului în care dreptul este exercitat abuziv.

Art. 1.354 Alte cauze de exonerare


Victima nu poate obţine repararea prejudiciului cauzat de persoana care i-a acordat ajutor în mod dezinteresat sau de lucrul, animalul ori edificiul de care s-a folosit cu titlu gratuit decât dacă dovedeşte intenţia sau culpa gravă a celui care, potrivit legii, ar fi fost chemat să răspundă.

Art. 1.355 Clauze privind răspunderea


(1) Nu se poate exclude sau limita, prin convenţii sau acte unilaterale, răspunderea pentru prejudiciul material cauzat altuia printr-o faptă săvârşită cu intenţie sau din culpă gravă.
(2) Sunt valabile clauzele care exclud răspunderea pentru prejudiciile cauzate, printr-o simplă imprudenţă sau neglijenţă, bunurilor victimei.
(3) Răspunderea pentru prejudiciile cauzate integrităţii fizice sau psihice ori sănătăţii nu poate fi înlăturată ori diminuată decât în condiţiile legii.
(4) Declaraţia de acceptare a riscului producerii unui prejudiciu nu constituie, prin ea însăşi, renunţarea victimei la dreptul de a obţine plata despăgubirilor.

Art. 1.356 Anunţuri privitoare la răspundere


(1) Un anunţ care exclude sau limitează răspunderea contractuală, indiferent dacă este adus ori nu la cunoştinţa publicului, nu are niciun efect decât dacă acela care îl invocă face dovada că cel prejudiciat cunoştea existenţa anunţului la momentul încheierii contractului.
(2) Printr-un anunţ nu poate fi exclusă sau limitată răspunderea delictuală pentru prejudiciile cauzate victimei. Un asemenea anunţ poate avea însă valoarea semnalării unui pericol, fiind aplicabile, după împrejurări, dispoziţiile art. 1.371 alin. (1).

2 comments:

  1. Nu sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 47 C. pen. referitoare la cazul fortuit, dacă inculpatul, care nu a respectat regulile de circulaţie pe drumurile publice în vederea evitării oricărui pericol, având pregătirea şi experienţa necesară, putea şi trebuia să prevadă rezultatul socialmente periculos, şi anume producerea unui accident de circulaţie, condiţia imprevizibilităţii absolute a împrejurării care a determinat producerea rezultatului nefiind îndeplinită.

    I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 6373 din 10 noiembrie 2005.

    ReplyDelete
  2. - Forţa majoră este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil şi inevitabil.

    Caracterul imprevizibil, irezistibil şi invincibil (de nebiruit) al evenimentului de forţă majoră se apreciază obiectiv (in abstracto), deci pentru oricine (în raport cu orice om), iar nu în raport cu posibilităţile şi calităţile personale ale debitorului.

    - Cazul fortuit este un eveniment care nu poate fi prevăzut şi nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs.

    Deci, Cazul fortuit îşi are sorgintea, în principal, în câmpul de activitate al debitorului.

    Spre a fi considerate drept caz fortuit, evenimentele trebuie să fi fost relativ imprevizibile şi de neînlăturat (dar nu absolut imprevizibile şi de neînlăturat, precum la forţa majoră) şi să fi contribuit cauzal la neexecutarea obligaţiilor contractuale ori la producerea prejudiciului.

    Numai că aprecierea tuturor acestor consecinţe nu se face in abstracto (în raport cu oricine), precum se procedează la forţa majoră, ci exclusiv în funcţie de persoana debitorului, de posibilităţile sale efective (reale), de puterea sa de cunoaştere, pregătirea lui profesională etc., aşadar, o apreciere "in concreto".

    ReplyDelete