Remiterea de datorie (Art. 1.629 - Art. 1.633)

Art. 1.629 Noţiune


(1) Remiterea de datorie are loc atunci când creditorul îl liberează pe debitor de obligaţia sa.
(2) Remiterea de datorie este totală, dacă nu se stipulează contrariul.

Art. 1.630 Feluri


(1) Remiterea de datorie poate fi expresă sau tacită.
(2) Ea poate fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, potrivit naturii actului prin care aceasta se realizează.

Art. 1.631 Dovada


Dovada remiterii de datorie se face în condiţiile art. 1.499.

Art. 1.632 Garanţii


Renunţarea expresă la un privilegiu sau la o ipotecă făcută de creditor nu prezumă remiterea de datorie în privinţa creanţei garantate.

Art. 1.633 Fideiusiunea


(1) Remiterea de datorie făcută debitorului principal liberează pe fideiusor, ca şi pe oricare alte persoane ţinute pentru el.
(2) Remiterea de datorie consimţită în favoarea fideiusorului nu liberează pe debitorul principal.
(3) Dacă remiterea de datorie este convenită cu unul dintre fideiusori, ceilalţi rămân obligaţi să garanteze pentru tot, cu includerea părţii garantate de acesta, numai dacă au consimţit expres la exonerarea lui.
(4) Prestaţia pe care a primit-o creditorul de la un fideiusor pentru a-l exonera de obligaţia de garanţie se impută asupra datoriei, profitând, în proporţia valorii acelei prestaţii, atât debitorului principal, cât şi celorlalţi fideiusori.

No comments:

Post a Comment